Una din ACELE povesti: Grecia si ziua Ilenei

Una din ACELE povesti… Grecia si ziua Ilenei
Era vreo 2007 cred.

Era tare, tare bine, doar ca Ileana era foarte stresata (cum e ea de cand s-a nascut) si acest stres ii atinsese pretty bad ficatul impreuna cu tratamentul cu chinina impotriva malariei pe care a luat-o in Africa, dar ca de obicei, asta este o alta poveste . Pe langa tratament, doctorul i-a spus clar: repaos si liniste!
Zis si facut! Mai intai am fost impreuna la un spa in Italia, iar apoi a plecat cu o alta buna prietena, la un spa in Grecia.
26828168_10155431777359200_1705633036_o
Pana aici, lucrurile suna rau spre foarte bine, dar, cumva, in stilul nostru caracteristic, aveau s-o ia razna complet:
Ileana, pe langa stres, ficatul marit, un caine si-o pisica, mai avea si o chinchilla. Mai exact pe Chinette. Un urechiat ochios, moale si foarte iubitor, pe care cand Ileana il scotea din cusca lui, ii punea mini-mainile pe gura pentru a fi pupate. O scumpete, ce sa mai?! In contextul dat de repaos si liniste, Ileana plecata fiind, menajera ei uita sa dea drumu’ la aerul conditionat unde traiau cele 3 suflete blanoase. Cainele si pisica au rezistat ca sunt din partea locului, dar chinchilla sta prin munti de fel asa ca… poc. Muri. Ne suna menajera terifiata:
– Aoleu, aoleu, mama, ce ma fac? Ileana e si-asa cu mult stres si eu i-am mai omorat si chinchilla… o sa planga, o sa ma dea afara, o sa inebuneasca!

Facem toti prietenii un crisis plan si hotaram: punem ban de la ban si ii luam alta chinchilla. Punct si de la capat. Singurul care a gasit acest plan dement si periculos a fost Catalin, sotul Ilenei. Omu’ ne-a zis:
– Bai, o sa se prinda ca nu-i Chinette, ca doar e animalul ei si il iubeste si il stie.
– Hai mai, Cataline, e un soarec mai dezvoltat. Arata toti la fel!

El s-a tot codit, dar noi am trimis-o pe menajera la shopping de chinchilla. Ne-am uitat la noua achizitie… ma rog, era ceva mai brunet decat Chinette, dar… poate nu observa, Ileana.
Dupa cum spuneam, Ileana era cu o alta buna prietena la un spa in Grecia. Catalin o suna pe aceasta prietena sa se sfatuiasca si cu ea, sa intrebe in ce stare de spirit e stresata lui. O suna tarziu, ii scrie niste mesaje noaptea. Ileana… vigilenta maxima! Observa, dar cum venea ziua ei, se gandeste ca cei doi ii pregatesc o surpriza, ceva. Sigur, o surpriza o astepta… sub forma unui alt animal de casa.

Femeia se intoarce acasa. Cum isi pupa ea animalele iubite, ajunge si la “Chinette”. Il ia sa-I pupe labutele, dar isi ia o giga muscatura inloc de iubire. Se uita mai atent la soarec.
– Bai, asta nu-i Chinette!
Noi inlemnim nitel, dar cu tupeu maxim ne revenim:
– Hai, mai Ileana, cine sa fie?! Matusi-ta?! Bineinteles ca e Chinette
– Chinette nu musca si era mai deschis la culoare, ce dreacu?!
– Ete na! Poate l-a afectat caldura! S-a bronzat si s-a nevrozat, saracu’… singuratatea…

Ileana se uita atent la noi, dar trece sceptica peste subiect. Zilele urmatoare insa, “Chinette” se dovedeste a nu fi o chinchilla, ci mai degraba, un diavol tasmanian de mici dimensiuni. Pe langa faptul ca musca ca dracii aia rai, nu statea in brate decat sugrumat, mai avea si un obicei misto noaptea: chinchillele sunt animale nocturne, isi lua tigaita de mancare si o freca, precum un puscarias de colo-colo de gratiile custii lui, facand un zgomot infernal! Ileana s-a hotarat sa-l tina in baie, pentru ca facea si multa mizerie pe langa cusca lui. Ea, draga de ea, ne-a intrebat de zeci de ori, pe fiecare in parte, daca i-am schimbat animalutul, dar noi toti, nu si nu! Ce era insa, cel mai disturbing la Chinette The Second, care avea cusca fix vis-à-vis de toaleta, era ca atunci cand faceai pipi, se uita in ochii tai si incepea sa se masturbeze isteric cu manutele ale amici de mini labagiu sinistru. Nu aveai cum sa nu te simti in plus, in dormitoru’ domnului, desi se zice ca o erectie este cel mai frumos compliment, prea era fara vreo preferinta sau discernamant! Indecent animalut, rau si indecent.

De ziua Ilenei hotaram sa plecam cu totii la Atena. Sa ne scaldam si s-o celebram pe a noastra. Ideea a fost chiar a ei. A intrebat pe toata lumea si toti am zis “da” la unison. Erau vremuri cand nici banii, nici timpul liber nu ne lipseau. Unde or fi oare?!?! Ma rog.
26852986_10155431777314200_1923300442_o

Ileana, impreuna cu bunul nostru prieten Joaquin, cumpara via internet biletele de avion. Ce sa vezi?! La vremea aia, acum ‘fo 12 ani, era mai ciudat cu internetul, cumparaturile si platile… si de unde, toate biletele trebuiau s-o coste pe Ileana 1800 EUR, au costat-o… 6800 de EUR, Joaquin… nu a observant cand a dat ok la acest total de plata. In rest, totul era ok, ii schimbasem soarecele, acum ii mai faceam si o mega gaura in portofel!Ei, dar nu se termina nimic aici. Stiti cum sunt povestile noastre, escaladeaza pana in panzele albe.
Pana la urma, Ileana se cearta cu linia aeriana, cu banca, cu mama, cu universal si i se promite o recuperare de bani. Platim o noua tura de bilete, ieftine de data asta si plecam la Atena.
Soare, frumos, hotelul cam naspa si complet diferit de pozele de pe net… dar cui ii pasa in afara de Ileana care se enerveaza, in capu’ strazii marea turquoise, plaja, barulete, muzikie. A fost unul dintre cele mai misto city break-uri de care-mi pot aminti ever! Am vizitat, am baut, ne-am plimbat, am fost la buzukia. Aaaa buzukiaaa… frumooos, toata lumea fericita si pe mese si da-i si danseaza si cumpara farfurii cu trandafiri si arunca-i in sus intr-o splendoare de muzica si atmosfera, pana desigur, Ilenei ii intra direct in ochi partea cu codita a unui trandafir. Splash! Lacrimi, ochi umflat si insangerat, seara terminata brusc. Ma rog, pe drum ne-am mai oprit, am mai ras, ne-am pus conuri stradale pe cap… Ileana si-a mai revenit.
26853916_10155431777274200_2134272701_o

26828928_10155431777369200_1316672848_o
De ziua ei am fost la un restaurant divin de unde se vedea marea si care noaptea se transforma in club – ma rog absolut exceptional. In ultima zi, ne-am dus sa vizitam Eghina, o insula superba, ca orice colt de Grecie, unde a trait Sf Nectarie. Deci, da-i si cu putina religie si istorie si manastiri, nah, turistii perfecti. Dupa manastire ne-am dus pe-o plaja cu o tavernuta, am mancat si am inceput sa ne jucam ca nebunii in apa, Ratele si Vanatorii, Tara-Tara vrem ostasi si altele. Si da-i si sari si razi si cazi si eu cu Pelger imitam niste japoneze batrane care dansau in rochite in apa marii. Si din ras, da-i in plans. O vad pe Ileana retrasa pe plaja, langa taverna cu mucii-n batista.

Ma duc sa aflu motivul. Fuck! Mi se ridica paru-n cap. Deci, Ileana retinuse foarte clar serile cand iubitul ei (azi sotul) vorbise in Grecia cu prietena ei. Chinchilla… remember? Incepe sa analizeze si sa-si aminteasca, cum cei doi vorbisera, cum ea crezuse ca ii pregateau o surpriza, cum surpriza nu venise si cum acum avusese impresia ca ceva se legase intre ei… Oaaaaa! Nasol! Trebuie sa intelegi ca ambii sunt oameni de o calitate impecabila. Asa ceva nu se putea intampla, oricum, daramite cand noi stiam exact de ce vorbisera cei doi noaptea… Incerc s-o calmez pe Ileana, incearca si barba-su si prietena si ceilalti… nu nenica, NU!

Plecam cu vaporul spre Atena intr-o atmosfera in care nici pescarusii nu se apropiau de noi! Stateam toti cuminti si spasiti si nu stiam ce sa facem. Tot Catalin ia fraiele in mana, ca doar nu era sa-si strice relatia pentru o chinchilla schimbata. O ia pe Ileana de-o parte si ii spune adevarul:
– Chinette a murit si noi ti l-am inlocuit si vorbeam cu Andreea la telefon sa ma sfatuiesc si cu ea.
Eram in Grecia, pe mare, remember? Cred ca si Poseidon si-a bagat tridentu-n cur cand a vazut-o pe Ileana venind spre noi. Eram stransi, intr-un colt de vaporas, terifiati. Si iadul s-a dezlantuit si apele clocoteau in jur:
– Nesimtitii dracu! Cum ati putut sa faceti asa ceva??? Cum sa-mi inlocuiti animalul? Cum? Si cum sa ma tratati ca pe o nebuna? Ca pe o proasta? Cum? Sa va uitati in ochii mei si sa ma mintiti toti? Toti impreuna si pe rand?
Injuraturile nu are rost sa vi le scriu… va rog sa vi le imaginati. Dar va rog sa va duceti spre Ferentari, incolo cu imaginatia. Tonul… tonul, privirea, furia… nu stiu ce sa va zic. Mai eram si captive pe rahatu’ ala de vaporas si nu aveam cum sa dam bir cu fugitii! Desigur, eu mi-am luat-o cel mai rau! Ca eu, omu’ in care are ea cea mai mare incredere… si a trebuit sa-i spun ca barba-su a incercat sa ne opreasca, ca sa nu-l omoare in somn cu perna pe bietu’ om.

Ne-am intors. Ne-am dus toti cuminti in camarutele noastre, dar la cina si la uzo, totul s-a rezolvat in hohote si misto, ca asa stim noi sa rezolvam supararile.
Chinette… te pupam pe labute, oriunde ai fi.
semnatura Ana

Alte articole

Leave a Reply