Sunt trista

A murit Matilda, sufletul meu pereche de pisica timp de 17 ani.

Jumate din viata mea adulta mi-am petrecut-o cu aceasta pisica mignona si tafnoasa.
In februarie 2001 dupa o poveste tare nereusita cu o pisica de-am gasit-o intr-un tomberon si care probabil ramasese cu ceva traume la cap dupa ce i se intamplase, (dar asta-i o alta poveste pe care am sa o scriu altadata, m-am hotarat sa-mi caut pisica vietii care sa aiba fata de Matilda.

Cum pe atunci nu exista FB, am inceput sa caut o maidaneza in toate ziarele care aveau anunturi. Pe Matilda am gasit-o la o familie care publicase anunt in Formula AS – (cei sub 40 de ani nu au cum sa stie la ce ma refer), carora le fatase pisica familiei 8 pisoi taman buni de dat.
Din usa am vazut itindu-se din viermuiala de puiuti capul mic si elegant vargat al pisicii pe care mi-o doream asa de mult. Am luat-o acasa, am hranit-o, am pupat-o si am iubit-o pana cand am transformat-o intr-o pisica eleganta si cu o personalitate aparte. Spun aparte deoarece stia ce vrea, iar ea la un moment dat pesemne ca a hotarat ca eu sunt lumina ochilor care va beneficia de iubirea si respectul ei, in rest nimeni nu era demn de asta. Toata ziua si-o petrecea in dressing culcata pe hainele mele cele negre iar ulterior pe pantalonii preferati ai lui Catalin si uneori cand avea o stare proasta ii placea sa-si faca culcus in actele cele mai importante imblanidu-le pana ne apuca stranutul.
Asa de apropiate am devenit incat dupa ce am divortat de primul mei sot, am hotarat sa impartim patul si am stabilit ca perna din dreapta sa fie a ei. Catalin a trebuit mai intai sa “ma ceara” de la ea si ulterior de la ai mei.
22360992_10213147455515179_1903033098_n
Inainte sa am sot si copil, una din activitatile mele preferate erau sa vin acasa obosita sa ne cuibarim amandoua la cald, eu sa manac floricele, ea iaurt si sa ne uitam impreuna la un film siropos.
Pisica asta avea o intutie si o conexiune atat de puternica cu mine incat mi-a fost alinare in toate situatiile dificile. De fiecare data din cele 6 dati in care mi-am rupt piciorul statea ghemuita pe ghipsul meu, cand ma lovea o criza gastrica imi torcea pe burta, cand plangeam se fataia cu coada sa-mi stearga lacrimile iar in tineretea noastra cand veneam in zori de la vreo petrecere astepta si pana la 4 dupa amiaza fara sa ceara apa sau mancare asezata la talpi ca asa banuia ea ca imi revin din mahmureala.
22359501_10213147455915189_1935191493_n
La inceput iubirea mea cu Catalin se consuma in weekenduri cand Matilda cu intelepciunea care o caracteriza si-a dat seama cat de important este el pentru mine, in plus intuitia ii spunea ca treaba se va permantiza asa ca a acceptat sa-i cedeze perna ei si sa se mute la picioare. Cu timpul a inceput sa-l iubeasca si pe el atat de tare incat ii dormea constat lui la picioare ceea ce nu era chiar o fericire maxima, din cauza alergiei lui.
O data Catalin a venit din Germania de la alergolog si mi-a spus:
– Iubito sa stii ca am o usoara alergie la pisici. Iar eu i-am raspuns foarte iubitoare…
– Eu zic mai bine sa n-ai!

De altfel, si la intrebarea pe cine iubesti mai mult pe mine sau pe Matilda ar fi existat pericolul sa nu primeasca raspunsul dorit.
Fericirea Matildei ar fi fost sa ramana sefa pe plantatie singura “locatara” a patului meu insa familia ni s-a marit treptat cu Jean, Carmin si ulterior Sasha pe care i-a acceptat si pana la urma i-a iubit.
In primavara asta Matilda s-a imbolnavit. Batrana fiind a intrat in blocaj renal. Am dus-o la spital si dupa stilul ei caracteristic mi-a intors capul nu inainte de a ma privi furioasa. Pisica asta n-a iesit in cei 17 ani din casa iar in cele doua ocazii in care a trebuit sa ne mutam, a preferat sa stea de fiecare data cate doua saptamami dupa perdele numai sa-mi arate ca nu-i de acord.
Am vorbit cu ea, am implorat-o sa nu plece inca si dupa doua saptamani am luat-o cu un tub esofagian acasa ca sa o hranesc. Timp de 30 de zile am hranit-o din doua in doua ore cu toti ai mei si n-am simtit-o ca pe un efort. In definitiv si ea de fiecare data cand mi-a fost greu isi strecura labuta in palma mea si ma incuraja.
22359402_10213147455395176_1797837319_n
I-am spalat blana chinuita de suferinata cu aloe vera, i-am soptit toti ce stiam mai frumos pana intr-o zi cand pisica asta luptatoare si-a revenit si-a smuls singura tubuletul din gat si a hotarat ca mai are de stat putin cu noi.
Ultimele luni de vara parca a dorit sa corecteze toate relele facute vreodata si din scarbosenia intruchipata s-a transformat in “regina inimilor”. A mancat cat zece, a iesit de dupa perdele, n-a mai stat pe hainele lui Catalin ba chiar iesea din dressing sa salute invitatii iar pe mine ma incuraja cu torsul ei puternic in perioada grea pe care o aveam la birou. In ziua in care am avut o intalnire decisiva pentru businessul meu in care eram plina de emotii, Catalin cu ea langa picior m-a intrebat daca cred in proiectul pe care l-am propus, i-am spus ca da.

-Atunci du-te sa-i convingi si pe ei asa cum stii sa convingi sa traisca si animalele care sa pregatesc sa moara!
Referirea fiind si la povestea cainelui nostru Jean pe care l-am convins sa mai ramana pana acum alaturi de noi in ciuda unui pronostic groaznic si a unei varste inaintate.
22385028_10213147455115169_33931829_n
Acum o saptamana stateam in living fara sa pot dormi, am vrut sa-mi aprind o tigara. Matilda nu m-a lasat, mi-a sarit in brate, s-a lipit maruntita de boala de pieptul meu si am stat asa jumate de noapte. Atunci am stiut ca isi ia ramas bun. I-am spus ca nu suport gandul ca va muri. Atat o iubeam incat i-as fi dat ani de la mine.

Azi Matilda nu mai e… a plecat discret si linistit cand eu eram la Bodrum probabil ca sa ma menajeze ca de obicei, si responsabila asa cum o stiu ii pregateste drumul si lui Jean.

Azi nu mi-am pierdut doar animalul, mi-am pierdut sufletul pereche de pisica pe care-l aveam…
semnatura Ileana-Recovered

Alte articole

Leave a Reply