El mejor año de mi vida (3)

Barcelona 1999-2000
Animalele din viata noastra

20773231_10155046785354200_770391277_o
20794998_10155046785384200_296026829_o
Sa imi mai aduc nitel aminte de cel mai frumos an din viata mea.
Pai, da, era apartamentul mobilat numai cu mobila de la gunoi “de la bazura” – am povestit intr-un articol anterior despre Barça, dar tot “de la bazura” ne-am capatuit si cu un motan.
Viata mea n-are nici un rost fara o pisica inserata printre randuri. Le ador pe toate si nu stiu cum sa traiesc fara ele. Asa ca atunci cand a aparut Krika in casa noastra m-am bucurat ca un copil. Era un motan mare, lenes, imputit si care facea cele mai caraghioase lucruri posibile. Statea in pozitii de necrezut si il gaseai in frigider, pe care-l deschidea si in care intra ca la el acasa. Saracia frigiderului unor studenti era insa dezarmanta, dar racoarea era bine venita. Mai luai o rosioara din frigider, mai luai si o pisicuta… Numele, numele Krika. Asa este numit organul feminin in slovaca sau nus’ ce limba slava. N-am inteles de ce Isabel, gazda, alesese acest nume rafinat si foarte potrivit pentru un motan… Pur si simplu o distra pe ea si pe iubitul ei, Uriol. Un nume la fel de dubios, daca ma intrebati pe mine. H ii spunea Urinol, desigur! Hai ca sar de la una la alta, dar Urinol era chiar un personaj special. Provenea dintr-o familie bogata, dar natura nu-l inzestrase cu prea multa minte sau frumusete.
20747644_10155046786284200_1680410482_o
Era obsedat de doua lucruri: Bruce Springsteen si Amerindienii. Ca si numele slav al motanalui, asa de potrivite erau si obsesiile lui Urinol, catalanul din Barcelona, care nu calcase in America in viata lui. Se imbraca exact ca Bruce, in capul lui, era Bruce. Culmea, ca la corp chiar aducea a Bruce. Cara o chitara electrica stricata pe spate la care oricum nu stia sa cante, dar facea parte din bruceleala din capul lui.

Cu Amerindienii… alta dambla. Desena toata ziulica pene diverse cu penita si tus si umpluse camera, oricum mizerabila a gazdei, cu fulgi, totemuri si dreamcatchere. Un cal daca-i mai lua, era camera completa. Visa sa-si deschida un magazin in care sa-si vanda penele desenate, dar nici cand a incercat sa le vanda pe strada nu a avut success. Pe Rambla erau multi mimi, cred ca mai bine ar fi incercat sa-l mimeze pe Bruce!
20773423_10155046784954200_1892549370_o
Ea era destul de destupata la cap, era in anul 2 la filozofie, dar era foarte urata si ingalata asa, ca faptul ca Urinol a iubit-o o perioada, pentru ea a fost ceva fantastic, cu fulgi cu tot! Iar noi, pe langa spectacolul pseudo-american si slab de inger, ne-am ales cu motanul cu nume de vagin sarbesc sau slovac sau sloven…
Sa revin, deci, la Krika, supra-numit si Krikozaurul, din cauza marimii. Ne certam ca chiorii cand venea vorba de cine-i cumpara haleala si de obicei, neamtul cel cu simtul responsabilitatii ceda si ii lua conserve. Krika era peste tot: pe masa, pe scaune, pe canapele, in chiuvete, in borcane, in biblioteca lacuita, oriunde. Si avea si bunul obicei, daca nu-i placea un obiect adus de ma-sa de la gunoi, sa-l pise mult si bine. Astfel incat, pernute, canapele, scaune vechi si ce mai aducea, draga de ea, de prin gunoaie, erau si impregnate de mirosul de pipi de motan, care este absolut superb! Febreeze, un spray de scos mirosuri urate era prietenul meu. Din pacate, ma prindeam dupa ce ma asezam in cate-o baltoaca… Ileana, cand venea, dormeam cu el in pat, normal! Acolo nu urina, poate doar Urinol, dar Krika nu. Era cald si bun si spre deosebire de Uriol si Isabel era chiar frumos.
20795139_10155046784999200_239940325_o
A fost unul dintre lucrurile de care m-am despartit cel mai greu cand am plecat din Barcelona. De Urinol m-am despartit mult mai usor, desi farmecul lui prostesc ma fascina maxim. Cand mai baga si nitel alcool sau vreo tigarusca deosebita, ii plecau si ochii-n parti si latra fara noima. Cred ca vorbea amerindiana in capul lui. Pentru mine, aceste personaje sunt iconice. Mai exista si o prietena a Isabelei care era ca un barbat urat, nu-mi mai amintesc numele, nu era asa de reusit precum Krika si Uriol si, deci, mi s-a sters din minte, care vorbea foarte gros si scuipa mereu si care venea cu cainele ei mic si rau, cu dantura d-aia de-i iesea din gura, jos. Mi-l speria pe motan, dar in fond, si stapana ma speria pe mine, asa ca ma retrageam in camaruta mea cu Krika cu tot.

Un an populat foarte colorat!
semnatura Ana

Alte articole

Leave a Reply