E timpul de suflecat manecile, daca vrem sa ne revenim!

De la inceputul acestei crize in care ne aflam am tot vrut sa scriu cateva pareri poate chiar sfatui pentru antreprenori insa am stat mai intai sa decantez emotia de panica si panica de ratiune incat sa pot asterne randuri obiective pe timp de pandemie. Suntem in cea mai mare criza a timpurilor pe care le traieste generatia mea.

Imi permit sa dau cateva sfaturi pentru ca in 2008 la debutul crizei economice globale prin care am trecut cu totii, eu resimteam atunci in businessul meu acelasi impact sever pe care acum toata lumea fara echivoc il resimte. Aveam o agentie de publicitate, francizata, ceea ce insemna un nume puternic in piata dar fara suport major in businessul nostru local. In fapt, pentru noi franciza insemna la acel moment, obligativitatea de a avea o conduita impecabila de business dar si rezultate mereu pe profit pentru ca raportarile catre retea sa arate intotdeauna cifre positive.

Aveam atunci 22 de angajati vreo 7 clienti mari, cu fee-uri foarte bune si un bebelus de cateva luni in pantece – spun asta deoarece eu am avut tot timpul comportament de femeie in business si cred cu convingere ca acest tip de managment cu emotie m-a ajutat si atunci sa supravietuiesc crizei financiare, sa o depasesc, sa renasc ca antreprenor, sa cresc businessul si ulterior sa il duc in punctul in care firma mea, in 2019 ajunsa la aproape 60 de angajati sa fie inglobata de catre una din marile retele de publicitate din lume, cu reprezentanta la Bucuresti.
614864_10152214029194200_4162339396916184672_o
Impactul crizelor economice globale, se resfrange economic drastic mai ales asupra micilor antreprenoriate aproape instant, dupa cum multi dintre voi au simtit deja din primele momente ale acestei crize.
Eu aveam un business in publicitate, o agentie 70% cu expertiza de BTL si 30% cu expertiza in zona de digital, domeniu considerat atunci in faza de pionierat. Evident ca primele bugete care se taie drastic cand vanzarile scad, sunt bugetele de publicitate. Asa ca am vazut cum sub ochii mei de femeie si foarte vulnerabila emotioanal atunci pentru ca eram insarcinata cu o sarcina dificila, cum, businessul meu se indreapta inspre faliment daca nu gaseam o varianta sa-l rederesez ca sa pot naviga pana la momentul in care in mod firesc economia avea sa-si revina.

Asa ca am luat niste masuri pe care vi le recomand tuturor antreprenorilor cat de repede se poate.
Am redus drastic cheltuielile fixe, am redus chiria sediului, am regandit spatiul, am taiat toate resursele care nu ne erau necesare pentru ca nu generau profit direct, am regandit tot fluxul de lucru.
Aceste masuri doar ne-au diminuat cheltuielile insa, ce ne putea tine pe linia de plutire si mai ales cu fata la jocul care urma sa se continue, a fost discutia de tip “leadership cu emotie“, cum s-ar clasifica elegant acum, “sufletul pe tava” cum se spunea atunci in trecut, fata de acei angajati pe care am hotarat ca as vrea sa-i pastrez. Eu am considerat ca pot continua si ma pot redresa cu oameni seniori, maturi, cu un anume profil al unor fiinte cu mentalitate antreprenoriala, oameni care inteleg sa-si suflece manecile si sa munceasca mai mult poate pe venituri mai mici, asa ca i-am inspirat prin discursul avut atunci si le-am explicat ca fie toti, fara exceptie ne reducem veniturile si ramanem intr-un numar mai mare pentru a putea reconstrui, fie nu accepta acest lucru si voi putea tine doar jumatate dintre ei. ln acel caz insa, cei care ramaneau trebuiau sa-i nominalizeze pe cei care vor trebui sa plece pentru ca eu nu as fi vrut sa fac asta, deoarece eu credeam si atunci, cum cred si acum ca mai multe minti capabile pot merge inainte cu conditia sa simta ca trag la aceeasi barca, in aceeasi directie si cu conditia ca toti sa fie in acelasi tip de emotie, aia a dorintei de a depasi o perioada extrem de grea si de a iesi invingatori din ea.

Am discutat deschis, cu emotie, cu toate cartile pe masa, vorba aia, si le-am insuflat convingerea ca facem parte “din aceeasi familie” pentru care vrem sa tragem impreuna. Am facut asta pentru ca stiu ca daca oamenii au convingerea ca lucreaza intr-un loc unde simt ca trag pentru o “familie”, pe aceea nu si-o vor dezamagi si nici nu o vor trada.
Deci 1. Redus cheltuieli 2. Redus salariile tuturor 3. Motivat oamenii 4. Am stat cu fata la joc.
Ceea ce s-a intamplat a fost uluitor. Am schimbat atmosfera la birou, am transformat-o ca ideologie intr-un family business, desi ca structura nu pentru asta fusese gandita inital si am regandit tot ceea ce am construit ulterior mizand pe calitatile mele de leader si calitatile de profesionisti cu suflet, ale colegilor din echipa mea.
teamwork
Cu o mana de 21 de oameni destepti, fideli si profesionist dar underpayed am generat proiecte si castigat clienti datorita mentalitatii de Entrepreneurial Family Business care castiga in fata marilor companii pentru ca noi nu lucram doar pana la 6, nu aveam weekend-uri exclusive libere, nu tineam la sarbatorile legale sa ne tragem sufletul pentru ca impreuna, asumat , decisesem ca aveam sa redresam compania. Ne-am rederesat si reinventat, incat in 2011 ajunsesem sa avem 70 de angajati si proiecte de peste 5 mil de Euro.
Ne-am adaptat noului, am invatat sa facem digital, lucram proactiv, foarte orientati inspre nevoile clientilor si fiecare dintre noi facea orice este necesar ca lucrurile sa mearga. Nu exista ierarhie verticala ci orizontala cu colegi de birou nu sefi si CEO.
Am ales sa fim flexibili la preturi mai degraba decat sa ne inchinam la un rate card, am acceptat deadline-uri scurte chiar daca asta ne obosea si puneam enorm suflet in munca pe care o faceam.

Asa am trecut cu brio acea criza majora, sigur, cu eforturi imense, n-am putut sta acasa decat 3 saptamani cu sugarul meu pentru ca, in fata clientilor mei eu insami eram garantia ca lucrurile vor merge bine. Nu regret asta pentru ca stiu ca altfel, azi nu mai eram in pozitia in care sa dau sfaturi despre cum o astfel de criza poate fi depasita si cum un business mic poate ajunge sa creasca doar pentru ca se adapteaza si sta cu fata la jocul ce se poarta! Ceea ce va rog pe toti sa faceti. In orice criza se nasc si oportunitati. Ascultati, cititi si obervati. Daca sunteti atenti le veti vedea!

La aceasta criza insa, care-i fara precedent desigur, ma ingrijoreaza lucruri cu care eu, oricat m-as stradui, nu pot rezona deloc.
Aceasta criza este si una care scutura din temelii lumea pe care o traiam deschizand usile spre lumea ce va sa vina. Aveti grija la interpretari, nu luati chiar ad-literam ca delfinii chiar inoata in canalele din Venetia si nici ca cerbii umbla nestingheriti prin Central Park pentru ca pamantul respira si este linistit. Este multa propaganda si foarte mult fake news in jurul acestei crize. Nu-mi place manipularea la care suntem supusi si mi-e teama ca dupa acest moment, unii dintire noi nu vor mai fi capabil sa lupte ca sa reconstruiasca, deoarece fake news-ul cu care am fost intoxicati ii va determina sa traga concluzia ca consumerismul este cel care ne-a adus aici. Ori daca noi cei ce lucram in industrii care cresc consumul nu mai credem in acest model, abia atunci avem in mod real o criza absolut fara precedent. Sigur ca va trebui sa ne repliem, sa invatam sa ne multumim cu mai putin, sa apreciem ce avem, sa fim mai responsabili cu mediul inconjurator, dar daca ne vom pierde in idealuri si ne vom intreba, daca noi suntem molima acestei planete vom pierde tot ceea ce au reusit sa cladeasca bunicii nostril dupa al doilea Razboi Mondial, parintii nostri dupa Revolutie si noi, pana astazi la aceasta Pandemie. E timpul sa fim lucizi, sa ne suflecam manecile si sa muncim mult, constant, umar la umar ca sa repunem economia pe picioare. Nu e timpul de idealizari, e timpul de actiuni inteligente si cu suflet. Eu am aceasta convingere si stiu din anii mei trecuti ca am o minte limpede si vizionara, mai ales in momente de criza acuta.
La treaba, deci, la decizii smart, ca sa putem sa mergem inainte, nu inapoi!

Alte articole

Leave a Reply