Cyberattackul deceniului sau ce nu te omoara, te intareste

Pe mine atacul asta cibernetic m-a imbatranit cu 5 ani, va spun sincer.

Poate ca scriind aici tot felul de articole despre latura personala a vietii mele, n-am apucat sa povestesc indeajuns despe importanta profesiei mele, a businessului pe care il conduc si a proiectelor pe care le derulez. Nici nu o sa ma apuc sa detaliez acum, vreau doar sa mentionez ca am o agentie de comunicare, o franciza a unei agentii multinationale de servicii digitale si BTL, care face parte din cel mai mare grup de comunicare din lume, adica WPP.

Superb pana aici! Sa faci parte dintr-o retea puternica ajuta in general. Impartim proiecte, impartim clienti, insa acum s-a intamplat sa impartim virusi! Transmisi prin cablul de retea in toate punctele de lucru, vreo 2000 la numar, ale acestei retele gigantice de comunicare.

Simultan, in toate pietele, s-au oprit calculatoarele in timp ce toata lumea lucra in birouri.
Acu’ fiecare birou cu spiritul local, asa ca o sa incerc sa redau reactia noastra, a romanilor publicitari de la Wunderman, in fata atacului la care am fost supusi:

La ora 15:05 a inceput sa raga ca din gura de sarpe ca i s-a inchis calculatorul in timp ce lucra alergand totodata dintr-un capat in altul al biroului de 400 mp, indemnand pe toata lumea sa si inchida unitatile. S-a creat o panica de nedescris, M a varsat o cana de cafea pe tastatura, O si-a smuls castile din urechi cu timpan cu tot… eu mai desteapta ca toti am luat-o la fuga pe cataroaiele mele de 10 cm, lovindu-mi in alergare pulpa in coltul biroului si iute ca fulgerul inchid rapid…monitorul.

fb_img_1499253767401

Nimeni nu intelegea ce s-a intamplat exact si toti isterici si perplecsi am inceput sa ne uitam la ecranele negre ale calculatoarelor noastre care mai de care facand scenarii alarmiste. Nu stiu de ce, cred ca de la media avansata de varsta a biroului meu, noi ne dam cumva masochistic in vant dupa calamitatile naturale.

5 minute, atat ne a fost permis de soarta sa facem supozitii si scenarii…deoarece pe toate cele 70 de calculatoare deodata a aparut scris cu litere rosii, mesajul de randsomewear …adica confirmarea infestarii cu virusul numit “Golden Eye”

De aici s-a declansat infernul, Ana a inceput sa tremure, Joaquin s-a albit iar eu, tipic mie, am inceput sa plang ca un bebelus de 2 ani care are nevoie sa-l ia ma-sa in brate.
fb_img_1499253770851
Ca la cutremure cand vine replica, valul 2 de panica si mai violent.Toata lumea a inceput sa urle la toata lumea sa scoatem cablurile de retea din calculatoare. Eu si de data asta, inspirata ca si prima data, alerg cu aceleasi toace doar ca de data asta cu rimelul curs la mine in birou unde desteapta asa cum m-am remarcat in ziua cu pricina, nu scot nici un cablu din calculator ci doar calculatorul din priza si atat.
received_10212353259540776
Bref! Pana se ne lamurim ca asta-i un atac in adevaratul sens al cuvantului care are treaba cu destabilizarea companiilor globale, ne-am imaginat toate tampeniile pamantului, inclusiv aia de a plati 30 000 de euro pentru statiile noastre de lucru ca sa nu pierdem informatia valoroasa precum aurul pentru meseriile pe care le avem. Mare noroc am eu intotdeauna cu cei cu care lucrez iar echipa noastra geniala de it-sti de la Rodax au muncit zile si nopti reusind sa decripteze toate fisierele si calculatoarele atinse de virusi…mai putin al meu la care se lucreaza inca, da’ nu pt ca al meu este cel mai complicat, ci pentru ca eu fiind cea mai proasta din “parcare”, in ziua respectiva n-am izolat nici caculatorul nici hardul lui de virusi pentru ca de panica am scos din priza calculatorul si am stins monitorul, ceea ce a lasat o cale superba de acces lui “Golden eye “catre toate fisierele mele de lucru.
Dupa vijelia asta de emotii si panica am realizat ca atacul nu ne vizeaza pe noi ci un intreg grup de comunicare, ceea ce ne-a mai linistit putin, ca pentru noi totusi Romani fiind, este important sa stii ca moare si capra vecinului ?.

Glumesc, dar a ajutat sa stim ca nu suntem singuri, am inceput sa ne sunam unii pe altii sa ne cainam reciproc, am aflat de la George de la Rodax ca “a friend in need is a friend indeed” cand a stat zile si nopti sa curete virusi si sa ne instaleze puncte de lucru curate securizate si conectate la o retea separata ca sa lucram. Am mai aflat ca oamenii sunt oameni indiferent de competitia in care se afla cand un coleg de breasla, competitor, si a oferit ajutorul ca sa putem functiona nealterat si am mai aflat ca-i bine ca fac parte din generatia de 40+ ca stiu inca sa scriu cu pixul, am agenda cu contacte si stiu sa folosesc un CD Rom incat sa nu colapsam total daca cibernetica brusc nu mai functioneaza.

Pe de alta parte mi-am dat seama ca these days razboiul cibernetic poate face victime la fel de semnificative ca oricare alt tip de razboi, daca cineva intr-adevar se apuca de-adevaratelea de virusari in masa.
fb_img_1499253775662
Ca o concluzie in 8 pasi pentru depasirea unei asemenea situatii de criza:
-Faceti-va back up la orice aveti in lucru
-Salvati orice-i important pe un hard extern
-Pastrati-va active si cu denumiri civilizate (nu gen hornyblond@yahoo.com) adresele de mail private ca sa puteti comunica
-Angajati un IT-ist salvator si dedicat
-Pastrati-va relatiile interumane cu clientii minunate incat sa inteleaga asemenea situatii si sa va ofere sprijin
-Tratati-va competitia fair ca nu stiti cand va pot intinde o mana de ajutor
-Folositi o agenda “pe vechi” cu date importante
-Continuati sa va exersati scrisul ca universul periodic ne intoarce inapoi in timp
semnatura Ileana-Recovered

Alte articole

Leave a Reply