Barcelona: El mejor año de mi vida

Barcelona 1999-2000
Como y Porque?

Anul 1999 este un an de referinta al vietii mele sau poate este ANUL vietii mele. Sa dea Dumnezeu sa mai traiesc ani ca 1999 si daca nu voi mai trai, macar il am pe asta si ma declar fericita ca am avut parte de asa ceva intr-o viata de om. In acel an, am fost numita Director Creativ la Agentia de Publicitate DDB, m-am maritat si am plecat pentru un an la Barcelona sa-mi fac doctoratul in publicitate… sa tot traiesti ani d-astia!

In aceasta serie de povesti vreau sa va relatez ce si cum am trait la Barcelona.
Totul a inceput cu vreo doi ani inainte, cand am ajuns intr-o vacanta de facultate intr-un februarie insorit, la Barcelona cu o buna prietena. Atunci am simtit ca acolo este cel mai frumos loc de pe planeta si cand am plecat m-am uitat inapoi si mi-am spus: aici trebuie sa ma intorc si sa stau mai mult. A fost doar o dorinta aruncata in eter, dar se pare ca a fost auzita si luata in seama si in 1999 am reusit sa accesez o bursa de doctorat. La momentul acela singurele tari care apareau a avea in sistemul universitar de stat facultati de publicitate erau: Anglia, Germania, Spania si America. M-am uitat la ministerul invatamantului pe aceasta lista si… germana mi-e limba materna, engleza mi-e foarte buna, dar spaniola era cea mai frumoasa limba auzita pe care mi-o doream s-o invat. S-o inveti inainte de a face cursurile si a da masteratul si doctoratul, nu?! O intrebare decenta pe care mi-a pus-o fiecare om pe care l-am intalnit.
16388618_10154474442139200_1129658667_o

Fac o paranteza, apucandu-ma sa scriu despre acest an, a trebuit sa stau cateva saptamani sa mi-l amintesc in detaliu, sa ma transpun in acea perioada si cel mai greu a fost sa ma identific cu mine cea de-atunci. Este absolut inimaginabil si pentru mine foarte greu digerabil ca nu mai am aproape nici o legatura cu Ana din 1999. Nimic. Poate sufletul si puterea de a iubi, in rest… nimic. Nu sunt mai buna sau mai rea acum, dar sunt pur si simplu altcineva.

Inchei paranteza si revin la povestea mea in care am ales fara sa clipesc Universidad Autonoma de Barcelona. Cum ar fi acum sa risc sa plec intr-o tara a carei limba imi este complet straina, dar mai ales am de studiat in limba respectiva… Numai la varsta aia te poti arunca doar cu visele si inima inainte. Acum mi-ar fi complet imposibil…
16389233_10154474442084200_224274834_o-1
Mai aveam cateva luni pana la plecare asa ca m-am inscris constiincioasa la Institutul Cervantes pentru cursuri de spaniola. Eeeeee, dar ce credeti?! M-au lasat Ileana si Horia sa invat spaniola in liniste? Nooo!

Iar deschid o paranteza pentru cine nu stie cine sunt Ileana si Horia. Ei sunt… cei doi cu care calatoresc prin vieti de mii de ani. In asta, unul mi-e sot de 20 de ani si cealalta prieten/sora de-o viata. Suntem lipiti unii de altii pana la cele mai adanci nivele sufletesti si savuram maxim acest lucru. Paranteza inchisa.

Ma inscriu deci, la cursuri. Aaaa, pai vor si ei sa invete spaniola! Vin si ei cu mine! Si uite-asa ma duc cu tarlele dupa mine, care, desigur, nu m-au lasat sub nici o forma sa fiu atenta, sa particip activ, sa ne facem teme, sa nimic…
– Ana, vreau sa fumez.
– Ana, fac pipi.
– Ana, mi-e foame.
– Ana, nu inteleg nimic!
– Ana, ce cautam noi aici?!
– Ana, hai mai bine sa bem ceva!
– Ana, etc.

Asa ca am renuntat. Ce sa mai. Urma sa plec fara sa vorbesc boaba de spaniola si sa scriu lucrari in acea limba frumoasa ca o melodie necunoscuta, cantata la chitara.
Intre timp m-am maritat si la Barcelona urma sa ne facem si luna de miere, care s-a transformat in anul de miere. Horia venea cu mine cat sa ma duca, sa ma cazeze, sa stea o luna si apoi sa se intoarca la Bucuresti unde il astepta inceputul unui business promitator. Nu s-a mai intors la acel business, deoarece eu m-am panicat atat de rau sa raman fara el atata timp, incat am spus ca prefer sa renunt la bursa si sa revin la Bucuresti, decat sa traiesc despartita de el. Il iubeam ca o nebuna, nebuna, nebuna! Si cum el ma iubea la fel de mult, a ramas un an cu mine. Am trait amandoi dintr-o singura bursa, dar am trait genial!!!
16443151_10154474442124200_996181784_o
Despre asta revin in urmatoarele articole. Despre cum e sa locuiesti ca in filme, intr-un apartament studentesc cu o spanioloaica, o portugheza si un neamt. Sau ca in bancurile romanesti. 🙂
semnatura Ana

Alte articole

Leave a Reply