Barcelona: El mejor año de mi vida (3)

Barcelona 1999-2000
Intermezzo: Serendipity


Ce-i bine pana-n 30 de ani e ca nu intelegi ca timpul trece. E doar o coordonata pe care o respecti intre vacante, petreceri, scoli, joburi si alte ocupatii de duzina. Astepti viitorul. Viitorul care-ti va arata adevaratul sens al vietii, in care filosofia ta de viata va rodi si se va materializa. Pana atunci, pana in viitor, THE viitor, doar traiesti cei mai frumosi ani ai vietii tale, fara a-i baga prea mult in seama.
untitled-1Sursa: herinterest.com

Am gasit poza asta pe net si mi-a amintit de fericirea lunii de miere. Aveam 25 respectiv 23 de ani si desigur, viitorul inainte… Ne-am casatorit numai pentru ca ne-am iubit. Dupa casatorie am plecat pentru un an la Barcelona cu o bursa de doctorat. Sa va mai spun ca a fost cel mai frumos an al vietii mele?! Alta data. Atunci cand am ajuns la Barcelona, ne-am cazat in cea mai minuscula camera de hotel pe care am vazut-o-n viata mea. Era cat un pat micut de doua persoane si mai avea si o masuta. Mobilierul era din primul razboi mondial, fereastra dadea intr-o zgomotoasa curte interioara spanioleasca, peretii erau albi proaspat zugraviti cu mirosul jilav al caselor de la tara.
img_5219
Aveam un CD player, gen Walkmen cu doua boxe mici si am cumparat un CD cu Edith Piaf care ne canta cat stateam in camera. Stateam doar intinsi, n-aveam loc sa stam in picioare, si ne iubeam. Cand ne era sete beam Sangria pe Rambla cand ne era foame mancam patatas bravas, ca erau cel mai ieftin fel de mancare, in rest mergeam si inghiteam acel oras care va ramane dragostea mea forever si ne intorceam in patul care scartaia toata iubirea noastra. I-o povestea cumva lui Piaf in timp ce ea dadea ritmul lent si usor trist al unui trecut care nu era al nostru. Noi traiam un prezent divin si pulsam de trairi, forta si pasiune. Ne astepta aventura vietii, aventura barseloneza, ne asteptau oameni noi, lectii, distractii, cultura, peripetii…
1
Cum Dumnezeu sa stii la varsta aia sa pui degetul pe camaruta aia minuscula si sa zici: asta-i cel mai frumos moment al vietii mele?! Cum cand visele-ti sunt atat de mari si viitorul atat de maret… cum sa stii ca atunci in zilele alea traiesti ceea ce vei afla ulterior a fi fericirea perfecta, ca ala e momentul tau de “Serendipity”… Cum sa intelegi ca dimensiunea lucrurilor importante e in tine, nu afara, nu in viitor, nici macar in vise, e in liniste, in iubire, in lipsa de griji, in libertate.
In general sunt un om pozitiv si-mi gasesc bucurie in orice lucru bun din viata, dar as da orice pentru a ma intoarce macar o noapte in camaruta barceloneza in care sa fumez tigara de dupa, lungita-n pat si iubind fara echivoc, fara ganduri, fara umbre, fara frica si fara greseala! Doamne, jur ca as aprecia-o ca pe o valoare fara de pret!
semnatura Ana

Alte articole

Leave a Reply