Ai, n-ai chef, planteaza Ileano copaci!

In week-end m-a tarat fii-miu sa plantam copaci. “Tarat”, exact asta-i cuvantul!

Am incercat cu toate argumentele de ordin meteorologic sa-l conving sa renunte la actiunea asta civica, dar practic mi-a fost imposibil… I-am spus ca-i ceata ceea ce era adevarat, ca-i departe si centura Bucurestiului e plina de tiruri si ca mai bine mergem la joaca in parc in loc sa stam in trafic ceea ce era adevarat, i-am spus chiar ca ploua in spume ceea ce era o minciuna doar-doar il induplec. Ce nu i-am spus ca nici nu-mi puteam imagina ca vom merge 6 km prin namol pana in gat, ceea ce oricum l-ar fi incantat nu l-ar fi dezarmat deloc dupa cum am vazut ulterior. Lui Sasha ii place enorm sa mearga pe jos cat despre a se tavali in noroi incep sa cred ca-i idealul de baietie a copilariei lui.
Dar sa incepem descrierea zilei asteia pline de civism si a nervilor mei aproape descatusati in padurea plina de noroi.
24251040_10212890048019179_2142701447_o
24251528_10212890047539167_661564547_o-1
Actiunea se intampla mai exact intr-o padure urata din spatele autostrazii A2 in zona Branesti. Ei, eu asta n-am inteles asa ca am ajuns condusa de prietena mea, aplicatia waze direct langa birtul din satul Branesti. De nervi ca nici nu intelegeam cum sa ajung corect la km 19 al autostrazii imi venea sa ma dau jos sa beau ceva sa ma faca mai vesela, cu baietii din sat!
Ii spun:
– Sasha, nasol, intraziem rau ca n-am fost la micii cercetasi ca sa stiu sa caut paduri nici sa mor daca stiu pe unde sa ajung!
Sun o profesoara, plina de nervi, ma indruma, ajungem cu doar 45 de minute intarziere, in timp ce micul Mindfull declara superior, ca oamenii intarzie si ca vor mai fi si altii ca noi…
Ne chinuim si ajungem cu greu intr-o parcare ochi plina de masini. Cand sa parcam, ne intalnim ce-i drept cu un coleg intarziati si mama lui. Actiune era de familie – noi eram Badii, nu in formatie completa ca ta-su a fugit la un congres.
24251533_10212890047619169_497642060_o
24251073_10212890048219184_1799664727_o-1

24250928_10212890047499166_561046340_o-1
Ne luam rucsacul in spate si mergem si mergem si mergem de ni se face acru, prin namol. Eu nervoasa de situatie si de incapacitatea mea de a aprecia actiunile astea de familie care s-ar fi putut limita la actiuni ale scolilor, injuram in capul meu. Pe astia mici e bine sa-i invete sa se implice in actiuni de impadurire, pe mine insa, ma putea lasa la cald acasa.

Mergem de ne vine acru pana cand cu aceasi energie de nervi supremi, ma intalnesc cu un prieten, un finantist care o purta pe fii-sa pe umeri, deoarece cazuse in namol pana in gat si care ma anunta:
– Vezi ca astia sunt excroci rau, ai de mers inca o data pe atat si vei ajunge intr-un loc de rahat unde va trebui sa sapi o groapa adanca sa plantezi copacul.
24271166_10212890047659170_1777700163_o
Continuam sa mergem, Sasha cade in noroi cu totul, arata ca un purcel mic pregatit de Craciun si ajungeam la randul nostrum acolo unde trebuia sa plantam. Ne-am opintit am transpirat Pana cand salvarea a venit de la un padurar cu lopata care a facut groapa potrivita ca copaceii nostri sa prinda radacini.

Pe drumul de intoarcere fiul meu exaltat, eu hotarata sa-l pun sa invete ca sa poata impaduri cate paduri vrea dar avand alaturi un padurar a carui meserie este exact asta: de a avea grija de paduri si de a stii perfect cum se sapa gropa pentu a-l si planta!
24321711_10212890047979178_1292884883_o
24281526_10212890048059180_1820641766_o
Am plecat inspre masini inca 6 km hardcore, eu in bocanceii mei cu nastruri aurii inoroiati, Sasha plin de pamant ca un Moromete cantand un cantec de drumetie si intrebandu-ma in repetate randuri:
– Mama nu-i asa ca esti bucuroasa?!
N-am putut sa-l mint! Fata mea vorbea de una singura! I-am spus ca pe vremea mea, ne trimiteau la cules de cartofi, dar parintii niciodata nu veneau cu noi si noi ne distram singuri, fiind fara ei, ceea ce pe viitor in recoamand si lui!
24250839_10212890048099181_152379660_o-1
La final ajungem la masina, Sasha fiind atat de plin de noroi incat numai in portbagaj se califica sa stea! Pt el aventura continua iar eu incercam sa ma setez pe pozitiv, ca macar am facut 16000 de pasi in ziua aia si am respirat curat in ciuda nervilor!

Adevarul este ca regret ca nu fac parte dintr-o generatie crescuta in spirit civic. Ma bucur ca astia micii sunt asa si le doresc sa planteze sute de copaci daca asta ii face fericiti. Eu il sustin de acasa cu supa cu galusti si mazare cu friganele. Next time, promit de la cald sa fiu cu zambetul pe buze!
semnatura Ileana-Recovered

Alte articole

Leave a Reply