Vin si vie

Salut… sunt Mirela Mateescu sau #profadevin cum mi se mai spune prin diverse medii… si sunt in ultimele zile de 39 de ani… sunt aproape #super40. Pe bune zic, as we speak, mai am 3 zile de 39 de ani, miercuri, 27 mai implinesc cei #super40.

unknown-2
M-am gandit sa tot scriu randurile acestea inca din ianuarie, ma asezam, scriam cateva paragrafe… si nu ma simteam, parca vorbeam despre cineva din viitor care nu are nicio legatura cu mine, eram mereu prinsa cu alte lucruri mai importante si nu imi venea… ei bine, azi, cand mai am 3 zile de 39 de ani, am simtit ceva diferit, dar fain diferit, m-am simtit “empowered” si cu pofta sa astern in scris putin din povestea mea si cu ocazia asta sa fiu recunoscatoare pentru binecuvantarile de pana acum. Stiu ca ar da de pereti cu mine dl. Pruteanu daca ar mai trai, dar termenul in engleza , empowered, mi se pare ca exprima atat de clar intr-un singur cuvant ceea ce in limba romana s-ar traduce prin mai multe cuvinte… ceva gen “sustinuta si revigorata de o forta interioara”.

Pentru ca da, asa ma simt la cei aproape #super40. Acum 10 ani ma uitam cu groaza la orizontul varstei de 40 de ani, acum ma simt wow. As vrea sa inghet timpul si sa raman la varsta asta, jur, sunt cat pot de sincera cand spun asta…
Am ajuns la varsta minunata la care sunt mandra de realizarile mele, sunt mandra de relatiile cu oamenii frumosi pe care i-am strans in jurul meu, am 2 copii minunati, ma uit in oglinda si ma simt om frumos, norocos si implinit; ok… ca orice femeie, as mai retusa acolo sau pe dincolo sau ma chinui cu niste kilograme in plus, dar merg cu capul sus pe strada si sunt mandra de mine asa cum sunt eu acum la cei 40 de ani… ii port cu drag pentru ca mi-au dat experiente, momente, oameni, calatorii care ma fac omul care sunt acum, pe care il plac enorm si sunt tare mandra de el.

Sunt Mirela Mateescu, am #super40 de ani, sunt mama de 2 pusti fabulosi de la care invat in fiecare zi cate ceva, care sunt din ce in ce mai convinsa ca m-au ales si au venit in viata mea cu un scop clar… de a face din mine un om din in ce mai bun.
Sunt o fosta corporatista care mai bine de 12 ani isi gasise drumul in domeniul real estate-ului. Mi-a placut enorm sa lucrez intr-o agentie, la un dezvoltator, in corporatii cunoscute la nivel mondial, pe rezidential (vanzari si inchirieri), retail, birouri (spatii clasice si serviced offices). Am invatat enorm de multe… in domeniul legal (sa ma uit pe un contract si cum sa ma protejez), constructii (sa ma uit pe niste planuri), financiar (sa stiu cu se se mananca si cum te uiti la un P&L astfel incat sa te ajute in strategia pe care o adopti), negocieri in vanzari, strategii de marketing, customer satisfaction, teamworks, KPI… proceduri, structuri si deadline-uri. Atunci cand ma luptam cu ele, imi pareau coplesitoare, de multe ori imi venea sa dau cu toate de pereti… dar sunt o luptatoare si unde nu am inteles, am intrebat, am invatat, am incercat sa ma uit la ele din unghiul in care sa pot sa le fac sa ma ajute…. Si Doamne cat m-au ajutat…

Si in toata vria aceea de munca, uneori de la 9:00 la 20:00 (pentru ca de, sunt o perfectionista si trebuia sa raspund la toate email-urile si sa las totul in regula pentru a doua zi), vrie care de multe ori m-a impins la a ma izola de prieteni si familie. Acum regret multele cine pe care copii mei le-au luat doar cu bunica lor… dar trebuie sa spun, ca tot e vorba de binecuvantari: “Mama, multumesc!!! Daca nu erai tu, nu puteam iesi la toate degustarile care se terminau tarziu in noapte si nu puteam pleca atatea weekenduri sa ma plimb sa vad podgorii… iti datorez acest nou drum”. Si in toata aceasta vrie, m-am intalnit cu un pahar de vin. Asta se intampla pe la 33 de ani… A fost o intalnire magica, una care m-a marcat si a deschis sub ochii mei cutia Pandorei asa cum imi place mie sa spun.
Pana la varsta de 33 de ani interarctiunea mea cu alcoolul era rezumata la paharul de spumant mai dulceag de Revelion si poate un cuba libre sau vreun alt cocktail de cateva ori pe an… in rest… cafea sub toate formele… nu vin, nu bere, nu alcool tare… imi aduc si acum aminte de o aniversare la care am baut 50 de ml de Martini cu 2 masline verzi (ca asa vazusem la o tipa sofisticata intr-un film)… si ce sa vezi?!?!… am adormit cu capul pe masa in seara aceea… rezistenta mea la alcool era inexistenta…
Dar sa revin … au fost doua momente faine care m-au determinat sa ma uit cu alti ochi la paharul de vin. Primul este o degustare de rose-uri pe care o tinea pe o terasa o tipa care acum nu numai ca imi este una din cele mai apropiate prietene, dar si un model in ceea ce priveste pasiune pentru ceea ce facem, Marina Samoila, atunci somelierul Cramelor Tohani, acum co-fondatoare la www.desprevin.ro. Vorbea despre un pahar de rose de parca era o poveste aromata cu flori si fructe, un vis care iti aduce bucurie in suflet si zambet pe buze, vorbea despre vin de parca era o fiinta… Am cerut un pahar de rose… primul click!
img_4078
Al doilea moment, nu mai tarziu de o saptamana, stateam la masa cu doi domni care isi povesteau unul altuia despre calatoriile lor in Toscana si Champagne. Vorbeau despre vintage-uri, perlatie si briosa in champagne, despre fructe rosii, suplete si taninuri rotunde si catifelate, despre structura si postgust, despre potential de invechire, ciocolata si scortisoara…. Si in capul meu… uimire totala… toate astea intr-un vin????????? Al doilea click!
Si daca imi permiteti, inca o mica paranteza… trebuie sa multumesc din nou. Multumesc Catalin Mahu, proprietarul restaurantelor La Mama, caci el este unul din cei doi domni, este barbatul care pot spune ca m-a indrumat pe acest drum… mi-a pus paharul de vin in mana cum imi place mie sa spun, alaturi de care am vizitat zone viti vinicole in toata tara si in strainatate, barbatul alaturi de care descopeream sampania cu omleta si oua la capac in diminetile de weekend si alaturi de care ma minunez si comentez vinuri la ceas tarziu in noapte. Este cel care ma impinge de la spate sa fac din ce in ce mai mult, sa scriu, sa filmez, sa gandesc concepte noi de promovare a vinului si sa fiu cea mai buna versiune a mea.

Revenind… dupa cel de-al doilea click s-a desteptat din nou ambitioasa din mine, care dorea sa cunoasca, sa afle de unde si cum… si m-am inscris la un curs despre vinuri… doar cu ideea de cultura generala, sa inteleg ce vorbesc niste oameni langa mine la o masa in restaurant si eventual sa ajung (tot ca in filme) sa comand intr-un restaurant un vin cutare din anul cutare…
Si ce sa vezi, am prins ultimul loc la un curs despre vinuri care incepea peste doua saptamani… de trei ori click si de aici a inceput totul…
img_5899
Initial imi doream doar cultura generala, dar dupa primul curs, am simtit nevoia de mai multa cunoastere, cu fiecare sticla de vin descoperita intalneam o lume noua, o zona noua cu tot ce are ea mai bun … terroir, traditii, tehnici de vinificatie… in fiecare sticla era cate o poveste… si eu prindeam din ce in ce mai multa pofta si curiozitate sa aflu cat mai multe povesti…
Am terminat 3 cursuri ale prestigioasei institutii (Wine and Spirits Education Trust, Londra), am simtit nevoia sa ma uit si dinspre unghiul servirii si al experientei clientului si am urmat cursurile unei scoli de somelieri si desi nu am lucrat ca sommelier intr-un restaurant, am aflat si acolo lucruri noi pe care le folosesc astazi…
M-a cucerit apoi activitatea de evaluare a vinurilor, am urmat un curs de initiere in aprecierea vinului organizat de ADAR (Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania) si am participat cu multa curiozitate, cu responsabilitate si etica la diverse concursuri nationale in calitate de jurat… si ma bucur sa invat constant de profesionistii pe care ii admir, Catalin Paduraru, organizatorul concursului IWCB-Vinarium si prof. Arina Antoci, profa mea de la Agronimie, un chimist cu o impartialitate si o viziune 360 cat se poate de oneste pe care le aplica fiecarui pahar pe care il are in fata.

Si uite asa, tot vrajita de lumea aromelor si a povestilor cu vin, am decis sa las lumea corporatiei, real estate-ul, sedintele saptamanale si intrebarile “what are we closing this week?”, kpi-urile si targetul de echipa si am realizat ca ce ma implineste pe mine este sa dau mai departe ceea ce stiu eu, sa ii ating si pe altii cu povestile de vin, sa ii ajut sa descopere minunatia asta de fiinta vie… pentru ca asa este… vie si in continua dezvoltare chiar si dupa ce a fost imbuteliat.
De 4 ani de zile sunt #profadevin… si imi place tare mult… Acum nu ma mai simt obosita daca trebuie sa invat sau sa fac un referat pentru scoala (sunt studenta in anul I la masterul de Vie si Vinificatie la USAMV Bucuresti), la pranz sa filmez o recomandare pentru un vin care imi place si pe care vreau sa il “povestesc” si altora, sa organizez un eveniment cu prieteni cu vin si mancarea dintr-o anumita zona, sa pregatesc un nou curs pentru “invataceii” care isi doresc la fel cum mi-am dorit si eu sa descopere de unde vine vanilia sau ciocolata intr-un vin, ce inseamna aciditate sau baric, cum recunosti un defect de dop, cum alegi un vin la raftul magazinului sau cum il alegi din meniul unui restaurant in functie de ce mananci.
Tot pe motiv de Pandora si de cum te pot cuceri povestile cu vin, cu pivnite, colectii de vinuri mari si chateau-uri, de doi ani ma ocup de licitatiile de vin de la Artmark unde ma ocup de curatoria vinurilor care ajung in loturile licitatiilor, urc la pupitrul licitatiei si ma las cuprinsa de emotia dorintei participantilor de a-si insusi un anumit lot… pana cand strig “adjudecat” si “felicitari” si marturisesc ca ii invidiez pe cei care vor deschide acasa comori pe care si eu mi-ar dori sa le degust, macar cativa mililitri…

De multe ori cand sunt intrebata ce fac si spun ca ma ocup cu vinul, aproape automat se intoarce spre mine intrebarea “ah, esti enolog?” sau “ah, esti sommelier?”… ei bine nu… Enologul este cel care produce vinul, este magicianul care decide cand se culege via, ce soiuri sa fie cupajate in vinul final, daca sa stea sau nu la baric, de care, cat timp si asa mai departe…
Nu sunt nici sommelier pentru ca nu lucrez intr-un restaurant unde sa fac recomandarile necesare clientilor pentru a insoti preparatele culinare pe care le servesc… Pot sa ajut restaurantul cu un training al ospatarilor pentru a intelege vinul si a le usura munca in relatia cu clientii din restaurant, pot ajuta la creionarea sau updatarea unui meniu de vinuri, dar nu sunt nici sommelier, nici enolog…

Sunt povestitor de vinuri sau curator de vinuri si cea mai faina explicatie am gasit-o online: curatorul de vinuri este acea persoana care te ajuta sa te imprietenesti cu vinul, fie ca vrei sa organizezi o pivnita existenta, sa incepi sau sa dezvolti o colectie de vinuri, fie ca organizezi o petrecere si vrei sa servesti vinul potrivit in functie de moment, mancare si publicul participant, fie ca vrei sa descoperi care iti sunt gusturile in materie de vinuri linistite sau spumante sau ca vrei pur si simplu sa inveti sa asociezi corect vinul cu preparatele culinare pentru a avea mereu o experienta desavarsita.

Am aproape 40 de ani… ma simt implinita de ceea ce fac, iubesc viata mea la 40, experientele care m-au adus aici si oportunitatile care simt ca se deschid in fata mea… asa cum am zis la inceput, as vrea sa inghet timpul la 40 pentru ca e wow… si de acum voi incepe a scrie povestea mea… doar despre mine, ai mei si VinOriunde

Alte articole

Leave a Reply